articulație
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. articulation, lat. articulatio)
Etimologie: (fr. articulation, lat. articulatio)
1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserție a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase.
2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax.
3. mod de a pronunța un sunet.