Rezultate principale (Ascendent):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR ascendant; montant
3. EN ascendant; ascendent; ascending
4. DE hinaufsteigend
5. RU восходящий
6. HU felemelkedő, felfelé irányuló, felegyenesedő
Rezultate secundare (Ascendent):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascendant, lat. ascendens)
1. adj. urcător, suitor; ascensiv.
2. (despre un astru) care se înalţă deasupra liniei orizontului.
3. (fig.) în dezvoltare progresivă.
4. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară.
5. s. n. înălţare a unui astru deasupra orizontului.
6. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul naşterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naştere.
7. autoritate morală, influenţă (asupra cuiva).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascendance)
1. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinţi.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR collerette dressé; armille; anneau ascendant
3. EN ascending ring; ascendent ring; armilla
4. DE aufsteigender Ring
5. RU восходящее кольцо
6. HU felemelkedő, felegyenesedő gyűrű
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emprise)
1. lăţime totală a fâşiei de teren pe care se construieşte un terasament, un dig, un baraj.
2. influenţă, ascendent, autoritate morală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anabatique)
1. (despre vânturi) care posedă o componentă ascendentă.
2. (med.) care creşte, se măreşte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anafront)
1. front atmosferic în care aerul cald are o mişcare ascendentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angio-pancréatite)
1. inflamaţie ascendentă a căilor pancreatice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticlimax)
1. parte dintr-o propoziție a cărei gradație este descendentă.
2. opoziţie într-un context a două gradaţii, ascendentă şi descendentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. arpeggio)
1. intonare succesivă a sunetelor unui acord melodic, ascendent sau descendent.