Dictionar

Rezultate principale (Ascendent):

Ascendent

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT ascendens; adscendens

2. FR ascendant; montant

3. EN ascendant; ascendent; ascending

4. DE hinaufsteigend

5. RU восходящий

6. HU felemelkedő, felfelé irányuló, felegyenesedő


Rezultate secundare (Ascendent):

Ascendent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascendant, lat. ascendens)

1. adj. urcător, suitor; ascensiv.

2. (despre un astru) care se înalţă deasupra liniei orizontului.

3. (fig.) în dezvoltare progresivă.

4. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară.

5. s. n. înălţare a unui astru deasupra orizontului.

6. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul naşterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naştere.

7. autoritate morală, influenţă (asupra cuiva).


Ascendenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascendance)

1. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinţi.


Inel ascendent

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT annulus ascendens

2. FR collerette dressé; armille; anneau ascendant

3. EN ascending ring; ascendent ring; armilla

4. DE aufsteigender Ring

5. RU восходящее кольцо

6. HU felemelkedő, felegyenesedő gyűrű


Ampriză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emprise)

1. lăţime totală a fâşiei de teren pe care se construieşte un terasament, un dig, un baraj.

2. influenţă, ascendent, autoritate morală.


Anabatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anabatique)

1. (despre vânturi) care posedă o componentă ascendentă.

2. (med.) care creşte, se măreşte.


Anafront

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anafront)

1. front atmosferic în care aerul cald are o mişcare ascendentă.


Angiopancreatită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angio-pancréatite)

1. inflamaţie ascendentă a căilor pancreatice.


Anticlimax

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticlimax)

1. parte dintr-o propoziție a cărei gradație este descendentă.

2. opoziţie într-un context a două gradaţii, ascendentă şi descendentă.

3. (antonim) climax.


Arpegiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. arpeggio)

1. intonare succesivă a sunetelor unui acord melodic, ascendent sau descendent.