Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascenseur)
1. cabină, platformă care transportă pe verticală oameni şi materiale într-o clădire cu etaje, într-o mină; lift.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. lift)
1. ascensor.
2. instalaţie mecanică servind pentru scoaterea la suprafaţă a ţiţeiului acumulat în sonde.
3. (la tenis, tenis de masă, volei etc.) lovitură care imprimă mingii o traiectorie ascendentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pater-noster, germ. Paternoster)
1. ascensor de persoane cu mai multe cabine succesive, fără uşi, cu funcţionare continuă.
2. elevator pentru materiale de construcţie cu cupe fixate pe două benzi fără sfârşit.
3. ornament arhitectonic dintr-un şir de proeminenţe ovale sau rotunde.