Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Asianismus, engl. asianism)
1. tendinţă a literaturii elenistice către un stil înflorit, patetic, amplu ritmat şi afectat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. parnassianismo)
1. curent literar apărut în Franța la mijlocul sec. XIX în jurul publicației Parnasul contemporan, care cultiva o poezie picturală, rece și impersonală, cu virtuozități stilistice, imagism rafinat și armonie plastică, împotriva sentimentalismului, retorismului, abuzurilor fanteziei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. asianisch)
1. referitor la asianism, propriu asianismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. parnassien)
1. I. care aparține parnasianismului; care se referă la parnasianism (mișcare poetică apărută în Franța, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca reacție la lirismul subiectiv și sentimental al romantismului).
2. II. reprezentant sau adept al parnasianismului.
3. (înv.) (zool.) fluture comun de munte; apolo.