Dictionar

Rezultate principale (Asimila):

Asimila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assimiler, lat. assimilare)

1. tr. a transforma în substanţă proprie materiile nutritive absorbite de organism.

2. a face asemănător.

3. a considera egal, similar cu altă persoană.

4. a-şi însuşi cunoştinţe, idei etc.

5. a introduce în procesele de fabricaţie produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc.

6. tr., refl. a integra, a face se integreze în alt grup social sau naţional.

7. (fon.) a (se) transforma sub influenţa unui alt sunet din apropiere.


Rezultate secundare (Asimila):

Asimilabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assimilable)

1. care poate fi asimilat; care este susceptibil de asimilare.

2. (politică) care este susceptibil se integreze într-o societate, până la punctul de a se asemăna cu ceilalți.

3. care poate fi integrat într-un alt corp ierarhic prin echivalență.

4. (despre alimente) care este capabil de transformare organică.

5. (despre sol) elemente ~e = elemente din sol pe care plantele le pot absorbi și, după ce le-au supus transformărilor corespunzătoare, le pot incorpora în substanțele proprii.

6. (antonime) neasimilabil, inasimilabil.


Asimilare

Parte de vorbire: s.
Origine: ( asimila)

1. acţiunea de a asimila.

2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influenţa altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilaţie.

3. ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior.


Asimilaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assimilation, lat. assimilatio)

1. asimilare.

2. totalitatea proceselor metabolice de sinteză care au loc în organismele vii; anabolism.


Asimilativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assimilatif)

1. care are însuşirea de a asimila.


Asimilator, -oare

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. assimilateur)

1. (cel) care asimilează.

2. care urmăreşte asimilarea forţată a unui grup social sau naţional a culturii etc..


Dezasimila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désassimiler)

1. tr., refl. (despre substanţele complexe din organism) a (se) transforma în substanţe mai simple şi nespecifice, pe care organismul le elimină.


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Accident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.

2. ridicătură, adâncitură a unui teren.

3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.

4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).

5. s. m. alteraţie.


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Anabolism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anabolisme)

1. (biol.) prima fază a metabolismului, în timpul căreia materialele nutritive sunt transformate, prin sinteză, în țesut viu; asimilaţie.


Anafilaxie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anaphylaxie)

1. creştere a sensibilităţii organismului faţă de anumite substanţe prin asimilarea unor doze foarte mici.


Apercepe

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după germ. apperzipieren)

1. a conștientiza clar o percepție, o cunoștință; a percepe, a asimila.

2. (var.) a apercepa.