Dictionar

Asimilaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assimilation, lat. assimilatio)

1. asimilare.

2. totalitatea proceselor metabolice de sinteză care au loc în organismele vii; anabolism.


Asimilativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assimilatif)

1. care are însuşirea de a asimila.


Asimilator, -oare

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. assimilateur)

1. (cel) care asimilează.

2. care urmăreşte asimilarea forţată a unui grup social sau naţional a culturii etc..


Accident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.

2. ridicătură, adâncitură a unui teren.

3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.

4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).

5. s. m. alteraţie.


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Anabolism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anabolisme)

1. (biol.) prima fază a metabolismului, în timpul căreia materialele nutritive sunt transformate, prin sinteză, în țesut viu; asimilaţie.


Asimilabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assimilable)

1. care poate fi asimilat; care este susceptibil de asimilare.

2. (politică) care este susceptibil se integreze într-o societate, până la punctul de a se asemăna cu ceilalți.

3. care poate fi integrat într-un alt corp ierarhic prin echivalență.

4. (despre alimente) care este capabil de transformare organică.

5. (despre sol) elemente ~e = elemente din sol pe care plantele le pot absorbi și, după ce le-au supus transformărilor corespunzătoare, le pot incorpora în substanțele proprii.

6. (antonime) neasimilabil, inasimilabil.


Asimilare

Parte de vorbire: s.
Origine: ( asimila)

1. acţiunea de a asimila.

2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influenţa altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilaţie.

3. ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior.


Biostimulator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biostimulateur)

1. (substanţă) care stimulează asimilaţia, regenerarea ţesuturilor şi sporeşte imunitatea organismului; biostimulent.