Dictionar

Rezultate principale (Asuma):

Asuma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assumer, lat. assumere)

1. tr., refl. a(-şi) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări.

2. tr. a accepta ca ipoteză o propoziţie (judecată) pentru a constata consecinţele ce rezultă din ea.


Rezultate secundare (Asuma):

Asumata

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (necunoscută)

1. a se îngreuna la cap.

2. a ajunge sau a face pe cineva ajungă în starea de beție; a se îmbăta.


Asumatare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (asumata)

1. îngreunare a capului; asumatat.

2. aducere în starea de beție; îmbătare.


Angajament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engagement)

1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.

2. obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.

3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.

4. punere a pucului sau a mingii în joc.


Asumpţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assomption, lat. assumptio)

1. (fil.) actul de a asuma, de a presupune.

2. (log.) premisă minoră.


Avangardă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avant-garde)

1. detaşament care se trimite în fruntea unei trupe în marş spre a face siguranţa pe direcţia de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.

2. clasă, grup social, organizaţie politică conducătoare, care se situează pe poziţiile cele mai înaintate în cadrul unei mişcări sociale, politice, naţionale etc.

3. de ~ = care merge, care conduce.

4. mişcare literar-artistică complexă şi eterogenă, care, afişând o respingere totală a formelor consacrate şi a tradiţiei, proclamă ostentativ şi polemic necesitatea înnoirii, asumându-şi rol de precursor; avangardism.


Declina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décliner, lat. declinare)

1. tr. a trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale.

2. a respinge, a refuza, a contesta, a nu-şi asuma o sarcină, o funcţie etc.

3. a-şi ~ competenţa = a nu-şi recunoaşte competenţa (autoritatea, capacitatea de a se pronunţa într-o problemă); a-şi ~ orice răspundere = a nu-şi asuma răspunderea.

4. a nu recunoaşte, a nu admite ceva.

5. a-şi ~ numele, calitatea = a-şi spune numele, calitatea; a se prezenta.

6. intr. (despre aştri) a coborî către asfinţit, a apune.

7. (fig.) a decădea, a fi în declin; a-şi pierde vigoarea, importanţa.


Iresponsabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irresponsable)

1. care nu poate fi făcut responsabil de actele sale; (prin ext.) fără simţul răspunderii.

2. care acționează fără a-și asuma responsabilitatea, fără a lua în considerare consecințele.

3. (antonim) responsabil.


Jandarm

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. gendarme)

1. militar din jandarmerie, corp de armată sau poliție militară care asigură siguranța publică.

2. (fig.) cineva care afișează un aer de autoritate, care își asumă sarcina de a aduce ordine.

3. (fam.) femeie solidă cu un aer autoritar; femeie cu aspect masculin și maniere autoritare; virago.

4. (var.) (înv.) jandar, jandarnic, jăndar, jândar, jendar, jendariu, jendarm, jindar, jindariu.