asuprire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. asupri)

1. acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală; oprimare, împilare, prigonire.
2. ~ de clasă = dominație a claselor exploatatoare asupra celor exploatate; ansamblul măsurilor represive folosite în vederea exploatării.
3. ~ națională = oprimare politică, economică și culturală a națiunilor și minorităților naționale de către clasele exploatatoare ale națiunii dominante, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare împotriva exploatatorilor, de a menține dominația claselor exploatatoare.

colonial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colonial)

1. referitor la colonii, la colonialism; în (din) colonii; în stare de colonie.
2. putere ~ă = stat capitalist cu colonii; politică ~ă = acțiune de asuprire și subjugare economică, politică și națională, în colonii.

opresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oppression, lat. oppressio)

1. asuprire, oprimare, împilare.

opresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oppressif)

1. care oprimă, împilează; care asuprește sau servește la asuprire; oprimant, asupritor, împilător.
2. (antonime) culant, permisiv.

teroare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. terreur, lat. terror)

1. frică, groază, spaimă provocată intenționat, prin amenințări și alte mijloace de intimidare.
2. asuprire bazată pe intimidare; timorare.

tiranie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tyrannie)

1. (ant.) formă de guvernământ a unor cetăți grecești caracteristică epocii de trecere de la oligarhia aristocratică la democrația sclavagistă.
2. guvernare despotică, instituită prin uzurpare.
3. comportare, atitudine de tiran; asuprire, cruzime.

persecutare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. persecuta)

1. acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, asuprire, persecuție.