Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oppressif)
1. care oprimă, împilează; care asuprește sau servește la asuprire; oprimant, asupritor, împilător.
2. (antonime) culant, permisiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oppresseur)
1. (cel) care oprimă; asupritor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. plèbe, lat. plebs)
1. (în Roma antică) pătură socială lipsită de drepturi sau cu drepturi limitate.
2. (în evul mediu) pătura cea mai săracă a populației orășenești; (p. ext.) populație asuprită, exploatată; poporul de jos, gloată.
3. (peior.) categorie de oameni declasați; drojdia societății.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (ngr. tirannos, fr. tyran)
1. I. care posedă puterea absolută și o exercită în mod opresiv; nemilos, despotic.
2. care încearcă să-și impună voința în orice împrejurare, care asuprește pe cei din jur; asupritor.
3. II. cel care posedă puterea absolută și o exercită în mod opresiv; despot.
4. cel care are un comportament capricios și autoritar.
5. conducător de stat foarte aspru, crud; (prin ext.) cel care abuzează de autoritatea sa, care asupreşte pe alţii.
6. (la greci) cel care a preluat puterea cu forța.
7. (antonime) democrat, eliberator; asuprit, persecutat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. tiraniza)
1. care este tratat de către cineva în mod tiranic; asuprit, (înv.) tirănit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. persecuta)
1. (despre oameni) urmărit pe nedrept și cu perseverență de cineva care vrea să-i provoace un neajuns, un rău etc.; asuprit, oropsit, prigonit.