atacare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ataca)

1. acțiunea de a ataca.
2. acțiunea de a da primele lovituri, primele atacuri asupra cuiva sau a ceva.
3. luarea inițiativei într-o luptă, bătălie etc.
4. violentarea cuiva, pentru a-l fura, răni etc.
5. comiterea unei agresiuni împotriva unei persoane, unui stat etc.
6. acțiunea de a cere justiției anularea sau modificarea unui act sau unei hotărâri.
7. faptul de a reclama (în justiție), contestând validitatea.
8. începerea unei activități, execuției unei piese muzicale, studierii unei probleme etc.
9. (fig.) acțiunea de a lovi în cineva, în ceva, cu vorba sau cu scrisul, a atinge cinstea, renumele cuiva, a critica pe nedrept.
10. (sport) desfășurarea unei ofensive cu scopul de a marca un gol sau o încercare.
11. (fig.) acțiunea de a lua atitudine și a trece la schimbarea unei situații existente.
12. (fam.) faptul de a cere cuiva o sumă de bani sau un obiect fără intenția restituirii.
13. (pop.) îmbolnăvire de tuberculoză; contaminare cu un microb.
14. roadere, mâncare, stricare.
15. (antonime) apărare, defensivă.

abordaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.

intercepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interception, lat. interceptio)

1. interceptare.
2. (sport) intervenție neașteptată a unui jucător.
3. atacare, prin avioane de vânătoare speciale sau prin proiectile teleghidate cu propulsie automată, a aparatelor inamice.

rasgado

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. rasgado)

1. preludiu de chitară executat prin atacarea tuturor coardelor.

atingătură

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (atinge + -(ă)tură)

1. atingere.
2. asemănare, atacare, jignire, lovire.

atingere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. atinge)

1. acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei.
2. aducere în discuție a unui subiect.
3. agresare sexuală.
4. ajungere la un anumit punct sau nivel (în timp, în spațiu, pe scara valorilor etc.).
5. ajungere până la ceva sau cineva.
6. alipire de ceva.
7. aluzie la un subiect sensibil.
8. apropiere și intrare în contact unul cu altul a două obiecte.
9. apucare a unui obiect spre a începe o activitate.
10. asemănare.
11. atacare.
12. contact, lovitură ușoară.
13. gustare a unui aliment.
14. intrare în posesia unui obiect.
15. jignire.
16. lovire.
17. luare de contact direct cu ceva.
18. relaționare cu...
19. știrbire, vătămare.
20. (fig.) impresionare puternică a cuiva.
21. (mat.; înv.) punct de ~ = punct de tangență.