Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. atténuer, lat. attenuare)
1. a micşora intensitatea unui fenomen, importanţa sau gravitatea unui fapt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. atténuable)
1. care poate fi atenuat, micșorat în intensitate, importanță etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atténuant, lat. attenuans)
1. care atenuează, care face mai puțin grav.
2. (dreptul penal) care atenuează, care diminuează gravitatea unei infracțiuni sau delict.
3. circumstanţe ~e = împrejurări care uşurează răspunderea penală a unui inculpat (antonim: circumstanță agravantă).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (atenua)
1. acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei; ușurare, scădere, micșorare a intensității sau gravității unui fapt.
2. (fizică) micșorare a intensității sau amplitudinii undelor progresive la trecerea printr-un mediu.
3. (fizică) mărime caracteristică pentru scăderea unui semnal de telecomunicații.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT attenuatus
2. FR rétréci; diminué; aminci; efillé
3. EN attenuate; tapered; narrowed; thinned
4. DE vermindert; verschmälert; geschwächt
6. HU csökkentett, enyhített, gyengített
Parte de vorbire: adj.
Origine: (atenua)
1. care este micșorat (în intensitate, importanță etc.).
2. mai puțin accentuat pentru un fenomen, un discurs, o opinie.
3. mai puțin viu pentru o culoare, mai puțin sonor pentru un zgomot.
4. (bot.) (despre un organ) care se subțiază treptat de la bază la vârf, sau de la vârf la bază.
5. (med.) descrie un agent patogen devenit mai puțin virulent.
6. (med.) virus ~ = virus făcut mai puțin virulent în scopuri terapeutice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. atténuation)
1. figură de stil care constă în exprimarea unei idei în mod indirect, atenuat, micșorat, lăsând să se înțeleagă contrariul; litotă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. amortir)
1. a stinge treptat un credit, un împrumut, prin plăţi periodice.
2. a înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale.
3. a recupera o cheltuială.
4. a scădea progresiv amplitudinea unei mărimi pentru un fenomen de ondulaţie.
5. a atenua, a diminua (un şoc, un zgomot).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. analgésier)
1. a suprima, a atenua durerea printr-un analgezic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anatoxine)
1. toxină care, atenuată prin căldură şi formol, şi-a pierdut toxicitatea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (anti- + -fon2)
1. a acoperi (caroseria unui autovehicul) cu un strat protector pentru atenuarea zgomotelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclosthénie)
1. formă atenuată de psihoză maniacală depresivă, prin uşoare stări de astenie periodice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. diminuer, lat. diminuere)
1. tr., refl. a (se) micşora, a scădea, a (se) atenua.