Dictionar

atipic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT atypicus
2. FR atypique; non-typique
3. EN atypic
4. DE atypisch; untypisch
5. RU aтипичной; нетипичный
6. HU típustól eltérő, nem tipikus
 

atipic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atypique)

1. care nu prezintă caracterele tipului; care este diferit de tipul obișnuit.
2. care nu se conformează regulilor, comportamentelor obișnuite.
3. (antonim) tipic.
 

angiolupoid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiolupoïde)

1. tuberculoză cutanată atipică, situată de obicei pe față și pe nas, caracterizată prin plăci roșii.
 

capilaropatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. capillaropathie)

1. (med.) maladie care afectează vasele capilare (ale retinei).
2. (med.) ~ diabetică acută = forma evolutivă atipică de retinopatie diabetică caracterizată printr-o evoluție rapidă.
 

ginandromorfism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. gymnandromorphisme)

1. (biol.) dezvoltare atipică a unui individ dintr-o specie dioică, în care unele părți ale corpului au caracteristici mascule și unele părți ale corpului caracteristici femele.
 

osteoplazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ostéoplasie)

1. neoformație osoasă atipică.
 

paratuberculoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paratuberculose)

1. 1 formă de tuberculoză atipică.
2. boală infecțioasă la rumegătoare, provocată de un microb înrudit cu bacilul tuberculozei.
 

reticulosarcom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réticulo-sarcome)

1. tumoare malignă produsă de celulele reticulare atipice.