Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amagnétique)
1. care nu prezintă magnetism; care nu are proprietăți magnetice, care nu atrage metalele feroase și care nu poate fi atras de un magnet; nemagnetic.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. cation)
1. (fizică) ion încărcat cu sarcină pozitivă, care este atras de catod; ion pozitiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cytotrope)
1. (despre substanţe, virusuri) care are proprietatea de a fi atras şi fixat de celule.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damné, lat. damnatus)
1. condamnat la chinurile infernului.
2. blestemat, reprobat, care şi-a atras oprobriul public.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferromagnétisme)
1. proprietate a unor metale sau aliaje de a fi atrase puternic de câmpul magnetic şi de a căpăta astfel o magnetizare permanentă.
2. capitol al fizicii care studiază proprietăţile corpurilor feromagnetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. force, it. forza)
1. putere fizică, tărie, vigoare.
2. tur de ~ = acțiune care cere multă putere, îndemânare și energie; ~ de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale; ~ de producție = categorie economică desemnând una din laturile modului de producție, care include mijloacele de producție și forța de muncă atrase în procesul de producție.
5. ~e armate = armată, unități militare.
6. energie, putere naturală, element al naturii.
7. (fiz.) cauză care scoate, un corp din starea de repaus sau de mișcare sau care schimbă direcția și viteza mișcării.
8. ~ de tracțiune = forță exercitată de un vehicul motor asupra unei mașini sau a unui vehicul pe care îl remorchează.
9. putere de constrângere, violență.
10. caz de ~ majoră = situație în care cineva nu poate acționa după voință din cauza unor împrejurări care îl domină; prin ~ a împrejurărilor = constrâns de împrejurări.