Dictionar

augmenta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. augmenter, lat. augmentare)

1. a face o cantitate mai mare; a crește, a face mai mare; a mări, a spori.
2. a crește salariul unei persoane.
3. (antonime) a diminua, a micșora.
 

augmentabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. augmentable)

1. care poate fi augmentat; majorabil.
2. (antonim) micșorabil.
 

augmentare; completare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aucutuarium
2. FR augmentation
3. EN augmentation
4. DE Augmentation; Hinzufügung; Vervollständigung
5. RU дополнение
6. HU kiegészítés, hozzáadás
 

augmentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. augmentation)

1. acțiunea de a augmenta; rezultat al acestei acțiuni; augmentare.
2. (în special) creșterea salariului sau a prețului.
3. (var.) (înv.) augmentațiune
4. (antonime) diminuare, micșorare, scădere.
 

augmentativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. augmentatif)

1. (afix) care, atașat la un substantiv, exprimă o creștere a dimensiunilor obiectului denumit; (prin ext.) (cuvânt) format cu un asemenea sufix.
2. (antonime) diminutiv, diminutival.
 

amplificativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplificatif)

1. care servește la amplificare, la creștere; amplificator, augmentativ.
 

angiomegalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angiomégalie, engl. angiomegaly)

1. (med.) augmentație anormală a dimensiunii unui vas de sânge; dilatare a vaselor sangvine.
 

assai

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. assai)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) destul de, suficient.
2. (muzică) se alătură ca augmentativ la cuvântul care indică mișcarea unei melodii.
3. (sintagmă) allegro ~ = mai repede decât allegro.
4. (sintagmă) adagio ~ = mai rar decât adagio.
 

augmentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. augmentation)

1. acțiunea de a augmenta; rezultat al acestei acțiuni; augmentare.
2. (în special) creșterea salariului sau a prețului.
3. (var.) (înv.) augmentațiune
4. (antonime) diminuare, micșorare, scădere.
 

dinamogenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dynamogénie)

1. mod de dezvoltare și creștere a activității unui organism, organ, celulă sau țesut.
2. acțiune biologică normală sau patologică prin care o activitate psihologică este imediat augmentată.
 

graduat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gradué)

1. împărțit în grade; gradat.
2. împărțit în raport cu o scară, un punct de reper, un eșalon et cetera; gradat.
3. pe care sunt făcute marcaje la intervale regulate pentru a permite măsurarea; gradat.
4. augmentat, sporit gradual.