Dictionar

Auroră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aurore, lat. aurora)

1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi.

2. ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopţii, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roşie.

3. (fig.) început al unei alte epoci.


Aurorafobie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. auroraphobia)

1. teamă patologică de lumina zorilor.


Auroral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auroral)

1. referitor la auroră.

2. (despre specii) activ în zorii zilei.

3. (fig.) de auroră (2).


Auroral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auroral)

1. referitor la auroră.

2. (despre specii) activ în zorii zilei.

3. (fig.) de auroră (2).