Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autarchie)
1. politică de izolare a unui stat care îşi satisface nevoile economice prin propriile-i puteri.
2. regim economic în care un stat nu desfășoară sau desfășoară puține schimburi comerciale cu lumea exterioară, fie prin politică deliberată, fie forțat de circumstanțe (război, embargo etc.); economie închisă.
3. starea unei colectivități autosuficiente pentru producția și consumul de bunuri.
4. (în şcoala cinicilor) independenţa indivizilor de toate convenţiile sociale, considerate ca străine naturii.
5. (var.) autarchie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. autarchico, cf. fr. autarcique)
1. care are caracter de autarhie; care ține de autarhie; propriu autarhiei.
2. care este autosuficient din punct de vedere economic; bazat pe autosuficiență.
3. (var.) autarchic.