Dictionar

Rezultate principale (Autenticitate):

Autenticitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. authenticité)

1. faptul, calitatea de a fi autentic; originalitate.

2. calitatea a ceea ce nu poate fi contestat.

3. (antonim) inautenticitate.


Rezultate secundare (Autenticitate):

Inautenticitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inauthenticité)

1. absență, lipsă de autenticitate, adică care ridică serioase îndoieli cu privire la originea sau caracterul său veridic și incontestabil; neautenticitate.

2. (antonim) autenticitate.


Autenticitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. authenticité)

1. faptul, calitatea de a fi autentic; originalitate.

2. calitatea a ceea ce nu poate fi contestat.

3. (antonim) inautenticitate.


Autentifica

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. authentifier)

1. (cu privire la acte) a califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face fie valabil; a certifica; a legaliza.

2. a verifica autenticitatea unui act sau a unui document.

3. (var.) (înv., reg.) a autentica.


Confirma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confirmer, lat. confirmare)

1. a întări, a susţine, a recunoaşte autenticitatea, exactitatea unui lucru, justeţea unei afirmaţii; a adeveri.

2. (jur.) a renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil.

3. a întări prin aprobare (un mandat de arestare).

4. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situaţie.

5. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmaţiei.


Inautenticitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inauthenticité)

1. absență, lipsă de autenticitate, adică care ridică serioase îndoieli cu privire la originea sau caracterul său veridic și incontestabil; neautenticitate.

2. (antonim) autenticitate.


Marcaţie

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. marcation)

1. acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare.

2. aplicarea unui semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc.

3. imprimarea semnului oficial pe un obiect de metal prețios, care îi garantează calitatea și autenticitatea.

4. (înv.) delimitarea prin linii, semne etc. a unui teren, a unei suprafețe; demarcație.

5. (var.) (înv.) marcațiune.


Omologa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. homologuer)

1. a confirma valoarea sau autenticitatea unui înscris.

2. a recunoaşte oficial o performanţă (sportivă).

3. a confirma oficial calităţile unui produs.