Dictionar

autodidact, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autodidacte)

1. cel care a învățat sau s-a instruit singur, fără profesor.
 

autodidactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. autodidaktisch, fr. autodidactique)

1. referitor la autoeducare, autoformare sau autoinstruire.
2. de, sau referitor la, autodidact; propriu autodidactului.
 

autodidacticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (autodidactic + -ism)

1. instruire făcută în afara unei instituții de învățământ; instruire făcută de unul singur, fără ajutorul unui profesor; autoinstruire.
2. formație științifică de autodidact; concepție potrivit căreia cineva preferă să fie autodidact.
3. (sinonim) autodidaxie.
 

autodidactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. autodidaktisch, fr. autodidactique)

1. referitor la autoeducare, autoformare sau autoinstruire.
2. de, sau referitor la, autodidact; propriu autodidactului.
 

self-made man

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. self-made man)

1. om ajuns prin propriile-i forțe, autodidact, care nu datorează nimic originii, favorurilor sau norocului.
 

autodidacticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (autodidactic + -ism)

1. instruire făcută în afara unei instituții de învățământ; instruire făcută de unul singur, fără ajutorul unui profesor; autoinstruire.
2. formație științifică de autodidact; concepție potrivit căreia cineva preferă să fie autodidact.
3. (sinonim) autodidaxie.