Dictionar

Rezultate secundare (Autohton):

Autohton, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autochtone, gr. autokhthon)

1. adj. (despre specii, populaţii) care s-a format şi dezvoltat pe teritoriul unde trăieşte în prezent: băştinaş, aborigen, indigen.

2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conştiinţă ca o gândire generată spontan.

3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.

4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.

5. râu având izvoarele în aceeaşi unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.


Autohtonism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autochtonisme)

1. caracter autohton.

2. concepţie social-politică ce exagerează caracteristicile particular-etnice ale unei populaţii.

3. cuvânt autohton.


Autohtoniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (autohton + -iza)

1. tr., refl. a da, a căpăta un caracter autohton, a (se) aclimatiza.


Autohtonizat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (vb. autohtoniza)

1. conferire a unui caracter autohton; autohtonizare.


Autohtonizat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. autohtoniza)

1. căruia i s-a conferit un caracter autohton.


Indigen; autohton

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT indigenus; aborigenus; autochthonus

2. FR indigène; aboriginal

3. EN indigenous; native; aboriginal

4. DE einheimisch; heimisch; eingeboren; inländisch

5. RU местный; aбориrенный; туземный; коренной

6. HU bennszülött, honos


Aborigen, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băştinaş, autohton, indigen.

2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.

3. (antonime) alogen, străin.


Apofite

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophytes)

1. plante de origine autohtonă devenite antropocore, uşor adaptabile în culturi.


Asiatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asiatisme)

1. ideologie autohtonă asiatică.


Autohtonism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autochtonisme)

1. caracter autohton.

2. concepţie social-politică ce exagerează caracteristicile particular-etnice ale unei populaţii.

3. cuvânt autohton.


Autohtoniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (autohton + -iza)

1. tr., refl. a da, a căpăta un caracter autohton, a (se) aclimatiza.


Cafuzo

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. cafuso)

1. (în Brazilia) persoană născută din părinți negri și indieni autohtoni; sambo.