Dictionar

Rezultate principale (Autopsie):

Autopsie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autopsie)

1. deschidere şi examinare a unui cadavru în scopul stabilirii cauzei morţii; necropsie.


Rezultate secundare (Autopsie):

Autopsier, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. autopsier)

1. medic, asistent medical specializat în autopsii.

2. persoană care (face sau) participă la o autopsie.


Autopsiere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autopsia)

1. efectuare a unei autopsii; (rar) autopsiat.


Autopsia

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. autopsier)

1. a face o autopsie (examinarea unui cadavru, de obicei pentru a determina cauza morții).


Autopsier, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. autopsier)

1. medic, asistent medical specializat în autopsii.

2. persoană care (face sau) participă la o autopsie.


Docimazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. docimasie, gr. dokimasia)

1. mod de verificare şi selecţionare a candidaţilor la magistraturi, oratorie etc. în Atena antică.

2. cercetare a cauzelor unui deces prin examinarea organelor după autopsie.

3. disciplină care determină proporţia de metale utilizabile conţinute de minereuri; docimastică (II).


Expertiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expertise)

1. cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situaţie, la o problemă etc.

2. rezultatul constatărilor făcute; aport al unui expert.

3. ~ medicală = a) examinare a capacităţii de muncă a cuiva; b) consultaţie sau autopsie făcută de medicul legist.


Necropsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nécropsie)

1. (med.) examinare patologică a unui cadavru, în special pentru a determina cauza morții; autopsie; necrotomie.


Necrotomie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nécrotomie)

1. îndepărtare chirurgicală a unui ţesut osos necrozat; necropsie.

2. disecție făcută pe cadavre; autopsie, necropsie.