Rezultate principale (Autopsie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autopsie)
1. deschidere şi examinare a unui cadavru în scopul stabilirii cauzei morţii; necropsie.
Rezultate secundare (Autopsie):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. autopsier)
1. medic, asistent medical specializat în autopsii.
2. persoană care (face sau) participă la o autopsie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autopsia)
1. efectuare a unei autopsii; (rar) autopsiat.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. autopsier)
1. a face o autopsie (examinarea unui cadavru, de obicei pentru a determina cauza morții).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. autopsier)
1. medic, asistent medical specializat în autopsii.
2. persoană care (face sau) participă la o autopsie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. docimasie, gr. dokimasia)
1. mod de verificare şi selecţionare a candidaţilor la magistraturi, oratorie etc. în Atena antică.
2. cercetare a cauzelor unui deces prin examinarea organelor după autopsie.
3. disciplină care determină proporţia de metale utilizabile conţinute de minereuri; docimastică (II).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expertise)
1. cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situaţie, la o problemă etc.
2. rezultatul constatărilor făcute; aport al unui expert.
3. ~ medicală = a) examinare a capacităţii de muncă a cuiva; b) consultaţie sau autopsie făcută de medicul legist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nécropsie)
1. (med.) examinare patologică a unui cadavru, în special pentru a determina cauza morții; autopsie; necrotomie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nécrotomie)
1. îndepărtare chirurgicală a unui ţesut osos necrozat; necropsie.
2. disecție făcută pe cadavre; autopsie, necropsie.