autor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT auctor
2. FR auteur
3. EN author; maker
4. DE Verfasser
5. RU aвтор
6. HU szerző

autor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. auteur, lat. auctor)

1. cel care face un lucru, o acțiune etc.
2. creator al unei opere literare, artistice, al unei invenții.

autoradiocasetofon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + radiocasetofon)

1. radiocasetofon fixat pe bordul unui automobil.

autoradiografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autoradiographie)

1. metodă modernă de cercetare bazată pe studiul imaginii obținute pe o peliculă fotografică sau radiografică a unui organ conținând un produs radioactiv.

autoradiogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autoradiogramme)

1. clișeu obținut prin autoradiografie.

autorapid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto/motor/ + rapid)

1. automotor cu viteză de tren rapid.

autorealizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + realizare)

1. proces educativ axat pe participarea individului la acțiuni susținute în scopul dezvoltării propriei personalități.

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.

acianopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).

acredita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accréditer)

1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
2. a face demn de crezare.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv.

actant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actant, germ. Aktant)

1. (lingv.) autor al acțiunii verbului; subiect.

agent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituții, întreprinderi etc. care îndeplinește anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relațiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viața economică a unei societăți comerciale; ~ secret = cel care îndeplinește o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulație = (sub)ofițer de poliție cu îndrumarea, supravegherea și controlul circulației pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariția unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acțiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv; propoziție completivă de ~ = propoziție care arată acțiunea exprimată printr-un verb pasiv.

aleatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizație.