Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cancan)
1. vorbire rău intenționată, bârfe calomnioase care se răspândesc în societate.
2. (fam.) mult zgomot în jurul a ceva care nu valorează mare lucru.
3. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. critiquant)
1. (fam.) (cel) care este gata oricând să facă o critică negativă; care bârfeşte, intrigant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (povesti)
1. poveste.
2. relatare a unei povești; povestit.
3. (spc) narațiune literară de dimensiuni relativ reduse și în care structura epică se construiește pe un fond liric.
5. (rar) înfățișare prin imagini; ilustrare.
8. (rar) defăimare.