-BAT, -BATĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. bathos „adâncime”)

1. „adâncime, profunzime”.

adiabată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adiabate)

1. curbă care reprezintă grafic transformarea adiabatică.

bataj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. battage)

1. operația de lovire repetată cu bătătoarea a masei de material fibros, în filatură.
2. utilajul cu care se execută.

batalion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pol., rus. batalion, it. bataglione)

1. subunitate militară din mai multe companii.
2. (fig.; fam.) mulțime (de ființe).

batalionar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bataillonnaire)

1. care aparține unui batalion, care se referă la un batalion (ex. structură ~ă).

batalist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. battaglista)

1. (rar) pictor de bătălii, de scene de război.

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

administra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. administrer, lat. administrare)

1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
3. (ir.) a trage o bătaie.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
5. a supraveghea încasările.

aduct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adducte)

1. amestec cristalin în care o substanță este înglobată în altă substanță.

anafilactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphylactique)

1. cu caracter de anafilaxie; care se referă la anafilaxie, o reacție alergică severă și rapidă.
2. (med.) șoc ~ = reacție alergică exacerbată, care duce în cele mai multe cazuri la consecințe grave și care poate pune viața în pericol.
3. (med.) stare ~ă = sensibilizare care permite șocul ~.

anarhoindividualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. anarho-individualizm)

1. curent mic-burghez care caută să abată clasa muncitoare de la disciplina proletară.