Rezultate secundare (Bănuială):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dubitatif, lat. dubitativus)
1. care exprimă o îndoială, un dubiu.
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă sau o bănuială cu privire la o acţiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. gelosia)
1. sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă.
2. invidie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. méfiance)
1. starea de spirit a unei persoane care nu are încredere, care este suspicioasă; neîncredere, bănuială.
2. suspiciune patologică; aşteptare anxioasă a răului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suspicion, lat. suspicio)
1. nesiguranţă, îndoială privind corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intenţiilor cuiva; bănuială, neîncredere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (bănuială + -nic)
1. care este înclinat să bănuiască, care cade ușor la bănuială; bănuitor.
2. care inspiră neîncredere, bănuieli; suspect.