Dictionar

Rezultate principale (Bătrâneţe):

Bătrânețe

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bătrân + -ețe)

1. perioada de viață care urmează vârstei mijlocii (după șaizeci și cinci, șaptezeci de ani) și care se caracterizează prin scăderea treptata a funcțiilor fiziologice.

2. stare în care se află o persoană în vârstă, care de obicei se traduce prin slăbirea organismului, scăderea forței fizice și a abilităților mentale; decrepitudine.

3. (cu sens colectiv) oameni bătrâni, bătrânime.

4. (var. înv.) bătrâneață, bătrâneță.

5. (antonime) junețe, tinerețe.


Rezultate secundare (Bătrâneţe):

Decrepitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décrépitude)

1. stare de bătrâneţe înaintată prin slăbire excesivă şi pierderea aproape totală a forţelor; ramolisment.

2. (fig.) decădere, declin avansat.


Dedentiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dédentition)

1. pierdere a dinţilor (la bătrâneţe).


Etate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. aetas)

1. fiecare dintre perioadele vieții umane (copilărie, tinerețe, maturitate, bătrânețe).

2. timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; vârstă.

3. perioade trecute din viața unei persoane, animal sau lucru, cu indicație exactă sau cu diverse aproximări; perioadă de viață.

4. perioadă a vieții umane care merge de la 60 de ani încolo.

5. (var.) (reg.) itate.


-GERIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. geraios „bătrân”)

1. „bătrânețe, îmbătrânire”.


GERO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (grec. geron „bătrân”)

1. „bătrân, bătrânețe, senilitate, senescență”.


GERONT(O)-, GERI(O)-, -gerie, GERO-

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. géront/o/-, géri/o/-, -gérie, géro-, cf. gr. geron, -tos)

1. „bătrân, bătrâneţe”.