Dictionar

BACI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (engl. bacci-, cf. lat. bacca „boabă, sâmbure”)

1. „bacă; boabă de strugure”.
 

bacifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baccifère)

1. (despre plante) al cărui fruct este o bacă.
 

baciform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacciforme)

1. se spune despre fructe sau alte organe care au aspectul unei boabe; în formă de bacă.
 

bacil

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bacille, lat. bacillum)

1. (biologie) gen de bacterii de forma unui bastonaș mai mult sau mai puțin alungit, unele specii fiind patogene.
2. purtător de ~i = persoană care poartă germenii de contagiune a unei boli, dar fără a prezenta simptomele aparente ale acestei boli.
 

BACIL(I)-, BACILO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. bacilli/i/-, bacillo-, cf. lat. bacillum „bastonaş”)

1. „bacil”.
 

bacilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacillaire)

1. referitor la bacili; (despre boli) provocat de bacili.
 

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

abilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, șiretlicuri.
4. (antonim) inabilitate.
 

agil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agile, lat. agilis)

1. sprinten, vioi; mobil, activ.
2. îndemânatic, dibaci, priceput.
 

antilopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilope)

1. mamifer rumegător din țările calde, cu picioarele lungi și subțiri și corpul suplu.
2. pielea tăbăcită a antilopei (1); imitație a acestei piei.
 

artefice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. artefice)

1. (rar) meșter; meșteșugar, muncitor.
2. artist.
3. (fig.) om dibaci, îndemânatic, iscusit.
 

avirulent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. avirulent)

1. (biol.) califică un microorganism care într-un mediu dat are o capacitate redusă de multiplicare; lipsit de virulență (ex. bacil ~).