Dictionar

Banalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banalité)

1. caracterul a ceea ce este banal; platitudine.

2. lucru obişnuit, comun.


Comun, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commun, lat. communis)

1. adj. care aparţine mai multora sau tuturor; care interesează pe mai mulţi sau pe toţi; obştesc.

2. (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generală; substantiv ~ = substantiv care serveşte la indicarea obiectelor de acelaşi fel; factor ~ = număr cu care se înmulţesc toţi termenii unei sume; divizor ~ = număr întreg cu care se împart exact mai multe numere întregi date; multiplu ~ = număr divizibil prin mai multe numere întregi date; numitor ~ = numitor care aparţine mai multor fracţii.

3. a face cauză cu cineva = a fi de partea cuiva.

4. obişnuit, normal, frecvent.

5. loc ~ = idee, lucru ştiut de toată lumea; banalitate.

6. mediocru, banal, de rând.

7. s. n. ceea ce aparţine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcătuit pe baze obşteşti.

8. în ~ = laolaltă, împreună.

9. a ieşi din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobişnuit.


Crepuscular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crépusculaire)

1. referitor la crepuscul.

2. slab luminat, abia vizibil.

3. (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecţie pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă şi un prozaism voit al expresiei.

4. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui.


Lapalisadă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lapalissade)

1. aserțiune sau reflecție prostească prin care se exprimă o evidență sau o banalitate; truism.

2. afirmaţie naivă care provoacă râsul; reflexie neghioabă.


Platitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. platitude)

1. banalitate, mediocritate; vorbă, idee banală.


Prozaism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prosaïsme)

1. caracterul a ceea ce este prozaic; (p. ext.) platitudine, banalitate.


Proză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prose, lat. prosa)

1. mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificaţie; scriere în acest mod.

2. manieră de exprimare specifică unui autor, unei școli, unei ere, unui mediu; ansamblul de texte care caracterizează această manieră.

3. totalitatea operelor în proză ale unui scriitor, ale unui popor etc.

4. operă scrisă de cineva, marcată de personalitatea sa.

5. (fig.) platitudine, banalitate, fapt comun.