bancă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. banca, fr. banque)

1. instituție financiară care efectuează operații de plată și de credit.
2. ~ de emisiune = instituție care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.
3. ~ de date (sau de informații) = instituție specializată în stocarea și furnizarea de informații prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.

bancă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bank)

1. (la jocul de cărți) banii puși în joc de cel ce ține jocul.

bancă 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banc, germ. Bank)

1. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane.
2. scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă.
3. a sta în ~a sa = a fi neutru, a sta oasiv, indiferent.

bancaizăn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bankeisen)

1. bucată de fier la bancul tâmplarului.
2. piesă de fier cu care se fixează în perete un dulap, o bibliotecă.

bancar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bancario, fr. bancaire)

1. care aparține băncii1; de bancă.
2. capital ~ = capital bănesc de care dispun băncile și din care se acordă împrumuturi cu dobândă.

eurobancă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (euro1- + bancă)

1. denumire generică dată băncilor situate în Europa, care efectuează și operații în valută străină (eurodolari).

acreditiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.

angajament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. engagement)

1. obligație luată de cineva din proprie inițiativă; promisiune solemnă.
2. obligație asumată în scris de o întreprindere față de bancă.
3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
4. punere a pucului sau a mingii în joc.

bancar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bancario, fr. bancaire)

1. care aparține băncii1; de bancă.
2. capital ~ = capital bănesc de care dispun băncile și din care se acordă împrumuturi cu dobândă.

bancher

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banquier, it. banchiere)

1. posesor de capital bancar; proprietar, mare acționar al unei bănci
2. cel care ține banca2.

banchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banquette)

1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâșie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.

bancnotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Banknote, fr. bank-note)

1. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă.