Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquet, it. banchetto)
1. masă festivă în cinstea unei persoane, a unui eveniment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquette)
1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafaţă orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâşie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliţă acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cockpit)
1. (mar.) spaţiu neacoperit pe punte, cu banchete pentru călători sau echipaj.
2. (pe vechile veliere) locuinţă pentru ofiţerii inferiori.
3. loc rezervat pilotului unui avion.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kombi/wagen/)
1. autoturism cu o capacitate sporită de transportat bagaje, cu 3 sau 5 uşi (obligatoriu una în spate), bancheta din spate fiind rabatabilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contregradin)
1. banchetă (2) laterală a unui şanţ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupé)
1. trăsură de lux închisă, cu două locuri, la care vizitiul stă pe capră.
2. compartiment de vagon, de diligenţă etc. cu o singură banchetă.
3. automobil de forma cupeului (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couchette)
1. banchetă care poate fi amenajată ca pat în cabinele de dormit de pe navă sau ale vagoanelor de tren; (p. ext.) cabină în asemenea vagoane.
2. spaţiu amenajat pentru întreţinerea viţeilor sau a vacilor în sistemele moderne de exploatare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dîner)
1. masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara.