Parte de vorbire: s.
Origine: (it. barca, fr. barque)
1. ambarcaţie mică, fără punte, cu rame, vele sau cu motor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. embarquer)
1. tr., refl. a (se) urca la bordul unei nave.
2. tr. (despre nave) a lua apă la bord.
3. intr (despre apă) a izbi, a pătrunde peste bord.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barkhane)
1. dună mobilă de nisip, în formă de semilună, perpendiculară pe direcţia vântului, în deşerturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. barcarola, fr. barcarolle)
1. gondolieră.
2. piesă vocală sau instrumentală cantabilă, cu mişcare ritmică legănată, asemănătoare romanţei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débarquer)
1. tr. a coborî pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.).
2. (fam.) a înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcţie, de la conducere.
3. intr., tr. a (se) transporta pe un litoral inamic trupe şi materiale aduse pe nave (speciale).
4. a (se) coborî, a (se) da jos (din tren, din maşină etc.).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. embarquer)
1. tr., refl. a (se) urca pe o navă, într-un vehicul pentru o călătorie.
2. refl. (fig.) a se angaja împreună într-o acţiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquaplane)
1. planşă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcaţie cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planşă.
3. ambarcaţie de transport având propulsie cu reacţie submarină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérotransporté)
1. debarcat pe sol de un avion de transport; aeropurtat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amarre)
1. cablu pentru amararea ambarcaţiilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embarcadère, sp. embarcadero)
1. loc unde se îmbarcă mărfuri, călători etc. pe nave.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. ancorotto)
1. ancoră mică utilizată la navele cu pânze și ambarcațiunile mici, precum și la navele mari pentru manevre speciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appontement)
1. punte de-a lungul malurilor la acostarea ambarcaţiilor.