Dictionar

Beat

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beat)

1. /bit/ adj. inv. care aparţine beatnicilor.

2. s. n. (jaz) bătaie, timp al unei măsuri.

3. stil în rockul modern (şi în jaz) la începutul deceniului al şaptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii.

4. (în formaţiile instrumentale) prezenţa tobei mari.


After-beat

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. after-beat)

1. (muz.) denumire a timpilor pari „slabi”; contratimp.


Beatific, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. béatifique)

1. care beatifică.

2. (s. m. f.) cel care trăieşte o bucurie spirituală.


Beatifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. beatificare, fr. béatifier)

1. a trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinţilor.


Beatitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beatitudo, fr. béatitude)

1. stare de fericire deplină.

2. stare patologică de euforie permanentă.


Beatnic

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beatnik)

1. tânăr care, prin neîngrijire şi stridenţă, vrea să-şi afişeze nemulţumirea şi protestul faţă de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete şi ţinută neîngrijită.


Beat

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beat)

1. /bit/ adj. inv. care aparţine beatnicilor.

2. s. n. (jaz) bătaie, timp al unei măsuri.

3. stil în rockul modern (şi în jaz) la începutul deceniului al şaptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii.

4. (în formaţiile instrumentale) prezenţa tobei mari.


Beatific, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. béatifique)

1. care beatifică.

2. (s. m. f.) cel care trăieşte o bucurie spirituală.


Cataractă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataracte, lat. cataracta)

1. opacificarea cristalinului, care produce o cecitate parţială sau completă; albeaţă.


Euforie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. euphorie, gr. euphoria)

1. stare de fericire, de beatitudine.

2. falsă senzaţie de fericire, manifestată ca simptom al unei boli neuropsihice sau provocată de substanţe narcotice.


Kief

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hief)

1. repaus absolut, în mijlocul zilei, la orientali.

2. stare de beatitudine.


Leucom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. leucome)

1. boală de ochi prin formarea unor pete albe pe cornee; albeaţă.