Dictionar

Rezultate secundare (Benefic):

Benefic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bénéfique, lat. beneficus)

1. care oferă un avantaj material sau moral.

2. care face bine, care are o influență favorabilă.

3. favorabil (în sens astrologic).

4. (antonime) calamitos, malefic, nefast.


Beneficia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bénéficier)

1. a avea un beneficiu, a trage un folos.


Beneficiar, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius)

1. cel care beneficiază de ceva.

2. persoană, întreprindere, instituţie pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii.


Beneficiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beneficium, fr. bénéfice)

1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligaţii.

2. folos, profit, câştig.

3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moştenitor de a accepta condiţionat o succesiune.

4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.

5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.


Abonat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (vb. abona)

1. beneficiar al unui abonament.

2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc.


Absorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.

2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.

3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.

4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.

5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.

6. absorbire.

7. extragere, aspirare.


Adempţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ademption, lat. ademptio)

1. luare în posesiune a unui beneficiu.


Adjudecatar, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. adjudicataire)

1. cel căruia i se adjudecă un lucru; beneficiar al unei adjudecări.

2. (antonim) adjudecător.


Afiliaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affiliation)

1. acțiunea de a se afilia; asociere a unei persoane, a unui grup de persoane, sau a unei instituții etc. la o organizație, pentru a participa la activitățile acesteia sau a beneficia de anumite avantaje; afiliere.

2. (var.) (înv.) afiliațiune.

3. (antonim) dezafiliere.


Andosatar, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endossataire)

1. cel care beneficiază prin andosare.