besactea
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Etimologie: (cf. ngr. μπεζαϰτᾶς)
Etimologie: (cf. ngr. μπεζαϰτᾶς)
1. cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc.
2. (var.) (reg.) besacte, besectea, bisactea.