Dictionar

bestial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bestial, lat. bestialis)

1. de bestie; animalic; feroce, crud, inuman.
 

bestialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bestialité)

1. fire, atitudine, pornire bestială.
2. faptă bestială, monstruozitate.
3. perversiune sexuală prin săvârșirea actului sexual cu animale; zoofilie.
 

bestializa

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (fr. bestialiser)

1. a deveni bestial; a arăta instincte de bestie; a se animaliza.
2. (antonim) a se umaniza.
 

bestialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bestialité)

1. fire, atitudine, pornire bestială.
2. faptă bestială, monstruozitate.
3. perversiune sexuală prin săvârșirea actului sexual cu animale; zoofilie.
 

bestializa

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (fr. bestialiser)

1. a deveni bestial; a arăta instincte de bestie; a se animaliza.
2. (antonim) a se umaniza.
 

ferin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. ferino, lat. ferinus)

1. de fiară.
2. bestial, crud.
 

feroce

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. féroce, lat. ferox, -cis)

1. inv. crud, sălbatic, bestial, nemilos.
 

zoofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. zoophilie)

1. parafilie în care un animal este obiectul dorinței sexuale; afecțiune morbidă pentru animale sau păsări.
2. satisfacere a instinctului erotic în mod preferențial sau exclusiv prin contact sexual cu animale, la indivizi întârziați mintal; bestialitate.
3. preferința unor țânțari pentru sângele animalelor.