Dictionar

bibliofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bibliophile)

1. s. m. f. iubitor, colecționar de cărți prețioase, rare.
2. adj. (despre cărți, ediții) rar și prețios; realizat în condiții grafice deosebite.
 

bibliofilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliophilie)

1. pasiunea bibliofilului.
2. ramură a bibliologiei care studiază cărțile sub raportul rarității, al valorii lor artistice.
 

bibliofilm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliofilm)

1. copie fotografică pe film cu bandă îngustă a unui text.
 

bibliofilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliophilie)

1. pasiunea bibliofilului.
2. ramură a bibliologiei care studiază cărțile sub raportul rarității, al valorii lor artistice.
 

bibliofob, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Bibliophobe, engl. bibliophobe)

1. persoană care urăște cărțile, cititul; dușman al cărților.
2. (anton.) bibliofil.
 

ex-libris

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ex-libris, lat. ex libris)

1. vinietă purtând numele bibliofilului sau o deviză, pe care acesta o aplică pe cărțile sale.
2. inscripție pe o carte care indică proprietarul.