Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bifurcation)
1. bifurcare; loc unde se bifurcă un drum, un râu etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dichotomie, gr. dikhotomia)
1. diviziune în două părţi, grupe sau specii.
2. (log.) împărţire a unei noţiuni în alte două noţiuni.
3. ramificare a unui organ axial (rădăcină, tulpină, ramuri) prin bifurcare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. pantalon)
1. (pl.) obiect de îmbrăcăminte, care acoperă corpul de la brâu în jos.
2. parte a unui decor de teatru destinat a da perspectivă în deschiderea unei ferestre sau uși.
3. piesă care servește la bifurcarea unei conducte.
4. tub metalic protector în care se rotește axul elicei de la unele nave.
5. carenaj profilat care acoperă roata și jamba unui tren de aterizare neescamotabil.