Rezultate secundare (Binecuvântare):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. apprecatio)
1. (istorie) scurtă rugăciune finală de binecuvântare în documentele medievale.
2. (prin ext.) formulă de încheiere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. benedictio, fr. bénédiction)
1. graţie, binecuvântare (solemnă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hiérurgie)
1. serviciu divin de binecuvântare şi sfinţire a omului şi a firii înconjurătoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (impune)
1. acțiunea de a (se) impune și rezultatul ei; silă, constrângere.
2. aplicare a unei pedepse, a unei prevederi etc.
3. operație fiscală care constă în stabilirea persoanei, a termenului și a sumei ce urmează să fie plătită statului ca impozit; impozare, impozat; (concret.) impozit.
4. (în ritul catolic) ~a mâinilor = binecuvântare prin punerea mâinilor pe capul cuiva.