Dictionar

Rezultate principale (Birou):

Birou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

1. masă de scris, cu sertare.

2. încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective.

3. serviciu public unde lucrează funcţionari, specialişti etc.

4. organ executiv şi conducător al activităţii curente a unei organizaţii politice, de masă, obşteşti, ştiinţifice, internaţionale, al unui organ administrativ.

5. grup de membri ai unei adunări, însărcinat conducă adunarea respectivă.

6. reunire a preşedintelui, a vicepreşedinţilor şi a secretarilor unei adunări legiuitoare.


Rezultate secundare (Birou):

Agenţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. agenzia)

1. reprezentanţă a unei instituţii sau întreprinderi.

2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituţie specializată care primeşte şi transmite presei ştiri şi informaţii; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie biletele de călătorie.


Anchetator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. enquêteur)

1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.

2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.

3. jurnalist care face anchete.


Anticameră

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. anticamera)

1. cameră de aşteptare la intrarea într-un birou, într-un cabinet.


Birocrat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. bureaucrate)

1. I. care practică birocratismul, birocrația.

2. II. funcționar care practică birocratismul.

3. (adesea depr.) funcționar care lucrează într-un birou.


Birotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bureautique)

1. adj. referitor la birotică.

2. s. f. ramură a informaticii care studiază folosirea calculatoarelor în munca de birou şi în activităţile conexe acesteia.


Building

Parte de vorbire: s.n. (anglicism)
Origine: (engl. building)

1. clădire modernă, foarte înaltă, adesea ocupată de birouri (zgârie-nori, turn).