biunivoc, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. biunivoque)
Etimologie: (fr. biunivoque)
1. care are corespondență unică în ambele sensuri.
2. (mat., log.) corespondență ~ă = corespondență între elementele a două mulțimi, astfel încât fiecare element al uneia corespunde univoc unui element din cealaltă.