Dictionar

Rezultate principale (Bloca):

Bloca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bloquer)

1. tr. a supune unei blocade.

2. a împiedica mişcarea, circulaţia etc.

3. a imobiliza într-o anumită poziţie.

4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant.

5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor preţuri, salarii fără autorizaţie guvernamentală.

6. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcţiona.


Rezultate secundare (Bloca):

Blocadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Blockade)

1. ansamblu de măsuri cu caracter diplomatic, militar sau economic pentru izolarea unui stat sau grup de state.

2. încercuire a unei cetăţi pentru a împiedica orice legătură cu exteriorul; asediu.


Blocaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blocage)

1. blocare.

2. fundaţie de piatră, de bolovani la un zid, la o şosea, stradă, cale ferată etc.

3. procedeu tehnic în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acţiune a adversarului sau pentru a proteja o acţiune proprie.

4. întrerupere a desfăşurării unui proces sau a unei funcţii fiziologice.


Blocant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bloquant)

1. (substanţă) a cărei acţiune farmacologică se realizează prin blocarea unor receptori.


Blocare

Parte de vorbire: s.
Origine: (bloca)

1. acţiunea de a (se) bloca.

2. (poligr.) culegere intenţionată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenţia corectorului.

3. (cont.) ~ a contului = sistare de către bancă a plăţilor din contul de decontare al unei întreprinderi sau instituţii.

4. imposibilitate de funcţionare, de aplicare a unei reguli.


Debloca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débloquer)

1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicaţie; a degaja.

2. a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.).

3. a desţepeni (maşini, aparate).

4. a scoate de sub blocare bani, valori bancare.

5. a scoate din cadrele active ale armatei (ofiţeri), a pensiona înainte de vreme (funcţionari).


Absenteism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.

2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.

3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.

4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.


Ambuteia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. embuteiller)

1. tr. a îmbutelia.

2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulaţia, navigaţia.

3. refl. a se încrucişa, a se împiedica.


Ambuteiaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embuteillage)

1. îmbuteliere.

2. blocare (a unor nave, a circulaţiei rutiere etc.).


Antileucemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antileucémique)

1. (substanţă) capabilă a bloca micozele, în tratamentul leucozelor şi leucemiilor.


Autoblocaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoblocage)

1. dispozitiv de blocare automată a sistemelor de semnalizare, de macazuri etc.


Baraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)

1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.

2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.

3. piedică; barieră.

4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.

5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca oprească atacul inamicului.

6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.

7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.