deblocat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (debloca)

1. acțiunea de a debloca și rezultatul ei; deblocare.
2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocare.
3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocare.
4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocare.
5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocare.

debloca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débloquer)

1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja.
2. a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.).
3. a desțepeni (mașini, aparate).
4. a scoate de sub blocare bani, valori bancare.
5. a scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari).

deblocare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (debloca)

1. acțiunea de a debloca, de a reporni un mecanism, de a înlătura un obstacol material; deblocat.
2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocat, degajare.
3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocat.
4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocat.
5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocat.
6. (psihologie) suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conținut mintal.

papilotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. papillotomie)

1. incizie a papilei ampulei duodenale pentru extragerea unui calcul (II) blocat.

subchiriaș, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-locataire)

1. cel care închiriază (o parte dintr-)un imobil de la alt chiriaș; sublocatar.

tubectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. tubectomy)

1. (med.) procedură de sterilizare chirurgicală în care trompele uterine sunt blocate, tăiate sau îndepărtate permanent și care asigură femeilor o contracepție permanentă, ireversibilă și fiabilă; ligatura trompelor, salpingectomie.

înzăpezit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (înzăpezi)

1. care este acoperit cu zăpadă.
2. (despre drumuri) care a devenit impracticabil din cauza zăpezii.
3. (despre vehicule) care este imobilizat în zăpadă.
4. (despre călători) blocat în vehicule din cauza zăpezii.
5. (var.) înzepezit, (reg.) înzăpădit.