Dictionar

bluza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. blouser)

1. a umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, ca o bluză.
 

bluză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blouse)

1. obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, cu mâneci, pe care îl poartă femeile.
2. haină de pânză pe care o poartă militarii vara, în locul vestonului.
3. haină de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului.
 

bluza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. blouser)

1. a umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, ca o bluză.
 

cazacă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casaque)

1. bluză lungă până peste talie, cu mâneci lungi și încheiată la gât.
 

chemisier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chemisier)

1. bluză femeiască cu mâneci lungi și manșete.
 

giacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. giacca)

1. piesă de îmbrăcăminte purtată pe partea superioară a corpului, peste cămașă sau bluză, și scurtă până în talie; jachetă.
2. (var.) geacă.
 

pijama

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyjama)

1. îmbrăcăminte comodă de casă (pentru dormit), din pantaloni și bluză.
 

sarafan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. sarafan, fr. sarafane)

1. rochie fără mâneci, foarte decoltată, care se poartă cu bluză.