Dictionar

Rezultate secundare (Boare):

Autohaltă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + haltă)

1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor urce și coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.


Briză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brise)

1. vânt periodic uşor, care suflă la ţărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineaţa spre culmi; (p. ext.) adiere, boare.


Descensiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. discensivo)

1. care coboară sau tinde coboare; descendent.

2. (antonime) ascensiv, ascendent.


Moa

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Moa)

1. (ornitologie) pasăre terestră mare (până la trei metri înălțime) asemănătoare cu struțul, incapabilă zboare, originară din Noua Zeelandă și dispărută după sosirea strămoșilor maorilor; dinornis.


Teurgie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. théurgie)

1. (ant.) operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare.

2. (în fil. neoplatoniciană) arta de a face ca Dumnezeu coboare în suflet, creând astfel o stare extatică.

3. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefăcătoare; magie albă.

4. știința miracolelor; pretinsă artă de a face minuni.


Yoyo

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. yo-yo)

1. inv. jucărie dintr-un disc scobit care poate fi făcut urce sau coboare cu ajutorul unei sfori.