Rezultate secundare (Boare):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + haltă)
1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor să urce și să coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brise)
1. vânt periodic uşor, care suflă la ţărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineaţa spre culmi; (p. ext.) adiere, boare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. discensivo)
1. care coboară sau tinde să coboare; descendent.
2. (antonime) ascensiv, ascendent.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Moa)
1. (ornitologie) pasăre terestră mare (până la trei metri înălțime) asemănătoare cu struțul, incapabilă să zboare, originară din Noua Zeelandă și dispărută după sosirea strămoșilor maorilor; dinornis.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. théurgie)
1. (ant.) operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea că se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare.
2. (în fil. neoplatoniciană) arta de a face ca Dumnezeu să coboare în suflet, creând astfel o stare extatică.
3. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefăcătoare; magie albă.
4. știința miracolelor; pretinsă artă de a face minuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. yo-yo)
1. inv. jucărie dintr-un disc scobit care poate fi făcut să urce sau să coboare cu ajutorul unei sfori.