boltit; arcuit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fornicatus
2. FR voûté; arqué; bombé
3. EN fornicate; arched; gibbous; voulted
4. DE gewölbt; wölbig; bogig
5. RU выпуклый; буrорчaтый; приподнятый; выrнутый
6. HU ívelt, boltozatos

agger

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. agger)

1. (antic.) terasament de pământ, pietre sau arbori care protejează zidul de incintă al castrelor romane.
2. (antic.) termen roman antic folosit pentru terasamentele înălțate și boltite ale drumurilor romane.

arcosolium

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. arcosolium)

1. nișă arcuată funerară într-o biserică sau catacombă.
2. tombă plasată într-o nișă boltită.

cardium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cardium)

1. gen de moluște cu cochilia ovală, subțire, foarte boltită.

criptoportic

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cryptoportique)

1. (la romani) galerie subterană boltită destinată circulației și comerțului.

cupolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupole)

1. boltă semisferică a unui edificiu.
2. structură anatomică în formă de boltă.
3. parte boltită a unui cuirasat, a unei turele, parașute etc.
4. formă de teren semisferică, provenită din nivelarea unui inselberg.

curb, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. courbe, lat. curvus)

1. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit.
2. s. f. linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile.
3. cotitură în formă de arc.
4. (despre vehicule) a lua ~a = a vira.
5. linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen.
6. ~ de nivel = linie care unește punctele cu aceeași altitudine ale unei suprafețe de teren; izohipsă.