Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bon)
1. dovadă, înscris care autorizează pe deţinător să primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc.
2. ~ de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonne, germ. Bonne)
1. femeie angajată ca îngrijitoare la copii; guvernantă.
Parte de vorbire: s.f
Origine: (sp., engl. bonanza)
1. mină bogată sau filon de argint sau aur.
2. (fig.) orice lucru care poate fi considerat o mare sursă de bogăție sau care aduce un venit sau un profit mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonapartisme)
1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franţa, după victoria revoluţiei de la sfârşitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte.
2. ataşament faţă de dinastia întemeiată de Napoleon.
3. formă de dictatură personală.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. bonapartiste)
1. I. care se referă, care se raportează la Napoleon Bonaparte (1769- 1821), la dinastia sau la regimul imperial instaurat de acesta.
2. II. adept al bonapartismului; susținător al dinastiei napoleoniene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bond)
1. săritură a avionului în cazul unei aterizări incorecte.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bondériser)
1. a supune operaţiei de fosfatare a unor metale feroase pentru a le feri de rugină.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abonnér)
1. tr., refl. a(-şi) face un abonament.
2. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (vb. abona)
1. beneficiar al unui abonament.
2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acapnie)
1. scădere a conţinutului de bioxid de carbon din sânge (cauzată de altitudini mari).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcool)
1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obţinut prin fermentarea şi distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aldose)
1. (chimie) monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil caracteristică aldehidelor; oză cu funcție de aldehidă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aliphatique)
1. (despre combinaţii organice saturate) format din atomi de carbon legaţi între ei în formă de lanţ liber.