Dictionar

Botanist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. botaniste)

1. specialist în botanică; fitolog.

2. persoană care studiază plantele; (înv.) erborizator.


Botanist; botanistă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT botanicus; herbarius; herbarista

2. FR botaniste; herboriste

3. EN botanist; herbalist; herbarist

4. DE Botaniker; PflanzenforscherIn

5. RU ботaник

6. HU botanikus; növénykutató


Algolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. algologue)

1. specialist în algologie; botanist care studiază algele; ficolog.


Botanieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (botan/o/- + -ieră)

1. cutie metalică folosită pe teren de botanişti pentru recoltarea şi transportarea plantelor.


Criptogamist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cryptogamiste)

1. botanist care studiază criptogamele.


Fitogeograf, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. phytogéographe)

1. specialist în fitogeografie, studiul răspândirii plantelor pe suprafața terestră; geobotanist.


Fitolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. phytologue)

1. cel care se ocupă de fitologie (știința plantelor); botanist.


Micolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. mycologue)

1. specialist în micologie.

2. botanist specializat în studiul ciupercilor.