Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. box)
1. compartiment în interiorul unei construcţii, al unui local, al unei încăperi.
2. parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzaţii în cursul proceselor.
3. despărţitură într-un grajd.
4. compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcaţiilor cu motor.
5. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a maşinilor.
6. ladă care serveşte la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. boxer)
1. intr. a practica boxul1 (1).
2. tr. (fam.) a lovi cu pumnii (ca la box).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (boxă)
1. a împărţi o încăpere în boxe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enceinte)
1. spațiu închis din toate părțile (în interiorul unei construcții).
2. limitele unui spațiu determinat.
3. ~ acustică = cutie de lemn în care sunt fixate unu sau mai multe difuzoare pentru îmbunătățirea calităților acustice ale acestora; boxă.
4. linie de apărare care înconjură un obiectiv militar, un oraș, o cetate etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. paddock)
1. teren îngrădit în apropierea grajdului, unde se ţin animalele pentru a le permite mişcarea în aer liber.
2. loc lângă boxa unui cal de curse sau lângă un hipodrom unde se ţin caii înainte de alergări.