Dictionar

brața

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brasser)

1. a orienta vergile unui velier cu ajutorul brațului (1), încât vârful să aibă maximă eficacitate asupra velelor.
 

braț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. brace, fr. bras)

1. (mar.) manevră curentă care servește la brațarea vergilor.
2. (constr.) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mișcare sau poartă o sarcină.
3. distanța dintre un punct și linia de acțiune a unei forțe.
 

gașă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gâche)

1. (tehn.) brățară (de conductă).
2. buclă la capătul unei parâme, pentru agățare.
 

guardaman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. guardamano)

1. (mar.) apărătoare de mână dintr-o brățară din piele, la cusutul velelor, având între degetul mare și podul palmei un mic disc metalic cu care se împinge acul.
 

leishmanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. leishmanie)

1. (zool.) protozoar parazit endocelular uman care provoacă leishmanioza; protozoar flagelat parazit care necesită două gazde pentru a-și desfășura ciclul de dezvoltare: o gazdă vertebrată în care își dobândește forma fără flagel și o gazdă nevertebrată, cel mai adesea un dipter sau flebotom, unde își ia forma cu flagel.
 

mandrin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mandrin)

1. piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi.
2. unealtă calibrată pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare.
3. sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor.
 

okapi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. okapi)

1. specie de girafă din Africa ecuatorială, cu gâtul mult mai scurt și cu blana zebrată la spate.