Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. braquer)
1. tr. a îndrepta un obiect, un lucru către un punct.
2. a orienta roţile directoare ale unui automobil pentru a vira.
3. a înclina comenzile unui aparat de zbor.
4. intr. a întoarce (un vehicul), a vira.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. braquage)
1. acțiunea de a orienta o parte mecanică mobilă a unui vehicul pentru a-l face să se deplaseze; bracare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schabracke, fr. chabraque)
1. pătură înflorată care se aşază pe spinarea calului sub şa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accoutrement)
1. îmbrăcăminte bizară şi ridicolă; împopoţonare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adamite)
1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)
1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.
2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.
3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amyésite || amiésite)
1. îmbrăcăminte rutieră din beton asfaltic, preparat la cald și așternut la rece.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armure)
1. îmbrăcăminte de protecţie din plăci de metal şi zale, la războinicii medievali.
2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei ţesături.
3. (muz.) totalitatea sunetelor de alteraţie la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asphalte, lat. asphaltus, gr. asphaltos)
1. rocă sedimentară, solidă, neagră, dintr-un amestec de bitum cu alte materiale minerale, în special pentru asfaltarea drumurilor.
2. orice îmbrăcăminte rutieră pe bază de bitum.