branșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brancher)

1. a face un branșament.
2. (fig.) a pune în legătură.

branșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. branche)

1. ramură, specialitate, domeniu de activitate.

branșaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. branchage)

1. totalitatea ramurilor unui arbore.
2. toate ramurile unui copac sau arbust.

branșament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. branchement)

1. legătură între conducta de distribuire a apei, gazului, electricității și instalația aferentă a unei construcții; ambranșament.

branșare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (branșa)

1. acțiunea de a branșa și rezultatul ei.
2. acțiunea de a face un branșament sau un racord electric.

debranșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débran-cher)

1. a suprima o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc.

ambranșament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embranchement)

1. ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare et cetera; branșament.

branșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brancher)

1. a face un branșament.
2. (fig.) a pune în legătură.

branșament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. branchement)

1. legătură între conducta de distribuire a apei, gazului, electricității și instalația aferentă a unei construcții; ambranșament.

priză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prise)

1. manieră de a prinde adversarul la judo, la catch etc.
2. poziție a mâinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal sau de baschet etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta.
3. asperitate, proeminență pe care un alpinist o folosește pentru a escalada o stâncă.
4. navă militară sau comercială capturată de la inamic.
5. stare a unei piese de șah pe care adversarul este în drept să o ia.
6. ~ directă = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul în care arborele primar transmite direct mișcarea arborelui secundar; b) poziție a schimbătorului de viteze care dă acest cuplu.
7. ~ de aer = orificiu prin care se aerisesc unele încăperi, prin care aerul pătrunde într-un motor sau într-o canalizație.
8. dispozitiv care permite a branșa un aparat electric la rețeaua electrică respectivă.
9. construcție hidrotehnică pentru captarea apei.
10. ~ de sunet sau de imagine = înregistrare a sunetului sau a imaginii pe un film.
11. dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conductă, dintr-un recipient etc.
12. trecere în stare solidă a pastei unui liant hidraulic.
13. ~ de aterizare = ansamblul manevrelor care precedă aterizarea unui avion, executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom.
14. (fig.; fam.) trecere, influență, simpatie de care se bucură cineva.
15. cantitate mică de tutun care se prizează.
16. doză (mică) dintr-un medicament.

branșare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (branșa)

1. acțiunea de a branșa și rezultatul ei.
2. acțiunea de a face un branșament sau un racord electric.

debranșare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (debranșa)

1. acțiunea de a debranșa și rezultatul ei; deconectare.
2. acțiunea de a întrerupe definitiv o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc.